Departamentul pentru Pregatirea Personalului Didactic

D.P.P.D. Universitatea din Craiova
�
	�
�
rom ��fra ��eng

�

Seminarul didactic universitar. Seminarul disciplinelor pedagogice: structuri, conţinuturi, metodologii
-autor Claudiu Marian Bunaiasu

Coperta 1

Coperta 4

��Argument

��Asistăm �n prezent la o diversificare at�t a c�mpului educaţional, prin multiplicarea dimensiunilor educaţiei, a problemelor de studiu ale acestora, c�t şi a spectrului teoriilor, metodologiilor şi practicilor educaţionale, ceea ce a generat multe dispute paradigmatice �n contextul reflecţiilor asupra acestui domeniu vast al educaţiei. �n spaţiul pedagogiei, ca ştiinţă integrativă a educaţiei, aceste probleme controversate se materializează �n prevalarea a două planuri de analiză: cel normativ, specific paradigmei modernităţii �n pedagogie şi cel interpretativ, realizat din perspectiva pedagogiei postmoderne, acesta din urmă c�ştig�nd din ce �n ce mai mult teren şi validare ştiinţifică �n teoria şi metodologia educaţiei, dar fiind �ncă deficitar �n practica educaţională.
��Pornind de la aceste constatări, ghidat de principiul de fundamentare a educaţiei �n jurul a patru piloni – formulat �n Raportul către UNESCO al Comisiei Internaţionale pentru Educaţie �n secolul XXI, coordonat de Jacques Delors şi sugestiv intitulat Comoara lăuntrică : a �nvăţa să ştii, a �nvăţa să faci, a �nvăţa să trăieşti �mpreună cu ceilalţi, a �nvăţa să fii, animat de demersul constructivist �n instruire şi educare, specific postmodernismului �n educaţie, am localizat �n spaţiul educaţional problematica educaţiei şi pedagogiei universitare, supuse unor ample reforme instituţionale şi curriculare de actuala politică educaţională. �n cadrul acesteia, seminarul didactic universitar reprezintă aspectul procesual cu ample posibilităţi de operaţionalizare a noilor orientări, teorii, metodologii, practici ce vizează, cu precădere, conştientizarea şi asumarea de către studenţi a statutului epistemologic de agent pro-activ �n procesul instructiv-educativ, responsabil de propria formare profesională şi de conturare a conduitelor socializatoare.
��Elaborarea unei lucrări ştiinţifico-didactice a seminarului universitar ridică o serie de �ntrebări preliminare, expresie a dilemelor epistemologice, a situaţiilor problematice ivite �n mod curent �n contextul practicii educaţiei universitare:
��- �n cazul �n care şi �n �nvăţăm�ntul universitar există o neconcordanţă la nivelul unor aspecte ale teoriei şi practicii educaţionale (cea din urmă fiind mai greu de reformat, fapt explicabil dacă ţinem cont că, �n cadrul schimbărilor majore din orice domeniu social, caracterul operaţional este mai dificil de adaptat, modificat, asumat, realizat �n mod operativ dec�t fundamentul teoretico-metodologic), care sunt dimensiunile esenţiale ale demersului metodologic de studiere şi conturare a aspectelor procesuale ale seminarului didactic universitar �ntr-o lucrare de actualitate?
��- Teoria didactică a seminarului universitar oferă profesorului soluţii pentru variabilitatea situaţiilor concrete sau doar coordonatele procesului instructiv-educativ?
��- Perspectiva praxiologică a instruirii, valorificată �ntr-o lucrare a seminarului universitar, poate oferi instrumentele metodologice utile profesorilor pentru perfecţionarea demersului de instruire, pentru rezolvarea situaţiilor problematice, c�t şi studenţilor �n ameliorarea, �mbunătăţirea metodelor, tehnicilor de �nvăţare, chiar �n activizarea seminarului didactic?
��- Care sunt modalităţile optime, eficiente de corelare a seminarului cu celelalte forme de organizare a activităţii didactice (cursuri, studiul independent-individual şi �n grup, lucrări practice), astfel �nc�t acestea să contribuie la asigurarea calităţii instruirii �n �nvăţăm�ntul universitar?
��n demersul investigativ asupra problematicii seminarului didactic universitar am pornit de la următoarea ipoteză (validarea acesteia şi redactarea contribuţiilor fiind realizate �n urma unei ample activităţi de cercetare, prezenta lucrare reprezent�nd o primă etapă, cea de conturare a ideilor, direcţiilor metodologice prin studiul documentar preliminar, prin propriile reflecţii, prin valorificarea experienţei curente din practica universitară):
��Dacă seminarul didactic universitar este conceput, organizat, coordonat, evaluat şi reglat din prisma abordării praxiologice a procesului de �nvăţăm�nt, corelată cu alte perspective de analiză (axiologică, normativă, managerială, sistemică) şi �n acord cu pedagogia constructivistă, atunci acesta poate deveni contextul didactic favorizant formării studentului ca agent educaţional responsabil al propriei formări profesionale, constructor de acţiuni, situaţii, metodologii utile �n �nvăţare şi socializare, precum şi activitatea didactică propice afirmării competenţelor profesionale ale profesorului capabil de o re-structurare, inovare permanentă a actului didactic.
��Concepţia metodologică adoptată �n studierea problematicii seminarului didactic universitar şi redactarea prezentei lucrări este una de tip sistemico-holistic, �mbin�nd mai multe perspective de analiză – normativă, axiologică, managerială, praxiologică, corel�nd stilul de prezentare prescriptiv cu cel descriptiv, �n funcţie de specificul problemelor abordate.
��Primul capitol al lucrării – Educaţia universitară - conturează cadrul conceptual, metodologic şi axiologic al seminarului didactic universitar, fiind axat pe perspectivele şi evoluţiile teoretice din domeniul educaţiei universitare, pe specificul explicaţiilor şi argumentelor ştiinţifice, analizele, opţiunile personale asupra unor idei, teorii, modele, paradigme nuanţ�nd demersul reflexiv-investigativ, fără a �ncerca să rezolve disputele epistemologice. Definirea educaţiei universitare �n viziune sistemică, argumentele �n favoarea constructivismului pedagogic, abordarea comprehensivă a curriculum-ului universitar reprezintă liniile majore, ideile-ancoră �n analizele teoretice şi metateoretice realizate �n acest prim capitol.
��Al doilea capitol – Seminarul didactic universitar – repere teoretico-metodologice – cuprinde o sinteză a categoriilor şi subcategoriilor taxonomice ale seminarului universitar din literatura de referinţă, la care se adaugă şi contribuţiile personale �n demersul de realizare a unei scheme operatorii a tipurilor de activitate seminarială. Pentru fiecare tip fundamental este realizată o analiză didactico-metodică, cu propunerea şi descrierea unei succesiuni de activităţi specifice, inser�nd şi exemple de acţiuni, operaţii din practica universitară curentă, �ncerc�nd să confer acestei părţi o valoare metodologico-instrumentală. De menţionat că modelele didactice prezentate au rol de ghid, de a orienta profesorul şi studenţii �n optimizarea activităţii seminariale, care este abordată mai ales dintr-o perspectivă situaţională didactică.
��Capitolul al treilea – Seminarul disciplinelor pedagogice – aspecte teoretice şi demersuri aplicative – este elaborat din perspectiva praxiologică a instruirii, conform căreia sunt evidenţiate instrumentele metodologice de asigurare a calităţii, eficienţei şi eficacităţii demersului de instruire �n contextul variabilităţii situaţiilor pedagogice. Reprezintă cea mai vastă componentă a lucrării, care detaliază, adaptează, operaţionalizează unele probleme analizate �n 5capitolele anterioare, acestea din urmă reprezent�nd de fapt fundamentele teoretice (capitolul I) şi fundamentele metodologice (capitolul II) ale problematicii seminarului disciplinelor pedagogice. Pornind de la actualul curriculum pentru formarea psihopedagogică iniţială şi suplimentară a cadrelor didactice, de la competenţele şi standardele profesiunii didactice, valorific�nd practica universitară din cadrul Departamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic al Universităţii din Craiova, propunem modele praxiologice de proiectarea a activităţii seminariale, trasee metodologice de construire, derulare şi optimizare a unor seminarii bazate pe interacţiunea educaţională, descriem unele metode şi tehnici de elaborare a lucrărilor aplicative de către studenţi, toate acestea nu ca algoritmi metodologici universal valabili, ci ca repere utile �n activitatea profesorului şi a studentului, ca exemplificări de acţiuni posibile de ameliorare şi perfecţionare a actului didactic de către profesorul-manager al acţiunii educaţionale şi de către studenţii-participanţi activi ai procesului de formare profesională.
��Lucrarea se adresează �n mod deosebit profesorilor care desfăşoară activităţi seminariale, animaţi de modernizarea actului de instruire �n contextul reformei instituţionale şi curriculare din �nvăţăm�ntul universitar, studenţilor din cadrul departamentelor de pregătire a personalului didactic, preocupaţi de perfecţionarea modului, stilului de a �nvăţa, de a dob�ndi, �n cele din urmă, un profil de competenţă dezirabil specializării curriculare şi celei pedagogice.
��Cu ocazia elaborării acestei lucrări, ţinem să mulţumim formatorilor autorului, �n special doamnei profesor universitar doctor Elena Joiţa şi domnului profesor universitar doctor Dan Potolea, ale căror lucrări, stiluri de instruire şi educare, conduite socio-profesionale au constituit repere de bază �n formarea profesională �n domeniul educaţional, �n efortul continuu de perfecţionare a competenţelor pedagogice.

��Autorul